December 2019
S M T W T F S
« Dec    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Setarea si intretinerea unui bazin de apa dulce


Setarea si intretinerea unui bazin de apa dulce

Am scris acest articol din dorinta de a veni in ajutorul acvaristilor incepatori si a le usura munca pe care o depun la setarea si intretinerea acvariului. Multi dintre noi ne-am apucat de acvaristica fara sa avem cele mai elementare notiuni despre ceea ce presupune acest hobby. De cele mai multe ori, intai se cumpara pestii si acvariul, se pun toti la un loc si dupa o saptamana incep problemele. Aici vom incerca sa corectam acest lucru. Sa incepem cu inceputul.

Acvariul – poate avea practic o infinitate de forme si marimi poate fi facut din acryl sau sticla. Desi poate parea greu de crezut, in cazul incepatorilor cel putin, este de preferat sa se folosesaca un bazin mai mare(200l sau peste) deoarece este mai usor de setat, iar parametii sai sunt mai usor de controlat. De asemenea, un bazin mare este mai putin supus inertiei termice decat unul mic. Un lucru de luat in seama la constructia unui bazin se refera la lungimea tuburilor fluorescente, in cazul in care se opteaza pentru acest tip de iluminare, dimensiunea bazinului trebuind sa se potriveasca cu a tuburilor alese. De asemenea se gasesc in comert si bazine de firma, Juwel, M&P, Jebo, etc. toate avand defectul ca sunt subdimensionate dn punct de vedere al iluminarii. Aici trebuie sa atrag atentia si asupra necesitatii dimensionarii acvariului in functie de speciile de pesti pe care doriti sa le cresteti. De exemplu, scalarii au nevoie de bazine relativ inalte, pe cand neonii nu.
Deoarece un acvariu se doreste a fi un colt de natura trebuie sa incercam sa recreem conditiile din aceasta prin folosirea unor echipamente necesare. Un bazin minimalist poate fi setat doar cu ajutorul unei pompe de aer cu burete bolborositor, incalzitor si un bec/tub fluorescent oarecare. Totusi pentru frumusetea, sanatatea, precum si scopul bazinului( plantat sau neplantat) se mai impun si alte echipamente necesare. Acestea ar fi: substratul, filtrul(intern sau extern), lumina adecvata, injectie de CO2(alta decat bomba cu drojdie) preferabil cu ph controller, incalzitor iarna si chiller vara, incalzitor substrat cu controller, sterilizator UV, surface skimmer, fertlizantii de rigoare, testele obligatorii. Nu recomand pompa de aer deoarece este inestetica si inutila in majoritatea cazurilor, poate cu exceptia bazinelor sterile al caror filtru nu poate asigura oxigenarea apei. Aceasta se face la suprafata de contact dintre aer si apa prin agitarea usoara a acesteia din urma.

Substratul – este baza de fixare a plantelor si va fi pietris de rau ”bob de orez” de 1-2 mm sau similar, intr-un strat de 8-10 cm, nu mai mult. Substatul nu trebuie sa fie foarte dens deoarece in caz contrar radacinile plantelor se vor sufoca. De asemenea, radacinile plantelor vor avea de suferit si daca apa nu va putea circula prin substrat datorita faptului ca acesta are o granulatie prea mica. In substrat puneti fertilizantul dorit ( vom vorbi la fertilizanti) si bineinteles montati, in prealabil, incalzitorul de substrat daca doriti sa il folositi. Se va folosi pietris de rau inert chimic pentru a nu modifica proprietatile apei. Este total contraindicata folosirea pietrisului colorat, care pe langa faptul ca arata cumplit in bazin, mai are si dezavantajul de a fi calcaros in proportie de 99%.
In materie de substrat exista o oferta bogata de produse de firma cele mai bune fiind cele de la Ada, Dennerle sau Dupla.
Exista, in acest moment, trei “filozofii” in ceea ce priveste tipul de substrat pentru acvarii. Exista substraturile de tip “sandwich” precum cele de la Dennerle; substraturi inerte, precum cel Dupla Ground; solurile fertile de tipul ADA. Fiecare tip de substrat are avantaje si dezavantaje, asa ca, alegerea acestora tine de fiecare acvarist in parte.
Ar mai fi de spus cateva cuvinte despre ce se intampla in substratul bazinului.
Putem imparti, imaginar, substratul, de la suprafata spre fundul bazinului, in patru parti.

1. Primul strat, foarte subtire, format din materie organica descompusa in humus. Acesta are capacitatea de a fixa nutrientii, pastrandu-i disponibili pentru plante;
2. Stratul al doilea sau substratul aerob se mai numeste si zona de oxidare. Aici are loc descompunerea aeroba a materiei in nutrient pentru plante. Tot aici au loc si procese de nitrificare care transforma amoniacul(NH3) in nitrit(NO2) si nitrat(NO3). Aici mai are loc si oxidarea metanului, un gaz care difuzeaza in masa substratului. Acesta este transformat in CO2, asimilabil de catre plate si apa. Hidrogenul sulfurat(H2S) este transformat in HSO4(sulfat acid), devenind astfel o sare inofensiva.
De asemenea, tot aici, are loc si transformarea Fe(2+) in hidroxid oxid de fier(FeOOH) in forma anhidra. Acesta este un produs stabil, inutil plantelor, dar care fixeaza fosforul din apa controland in felul acesta nivelul acestui macronutrient in acvariu.
3. Stratul al treilea sau substratul anaerob. Aici are loc descompunerea anaeroba a materiei in nutrient pentru plante si in humus. Existenta bacteriilor denitrificatoare ajuta la eliminarea nitratului(NO3), prin transformare in azot(N) gazos, in acest fel ajutand la mentinerea unui echilibru. Aceste bacterii, mai sunt responsabile si pentru transformarea hidroxidului de fier(FeOH3) si a oxidului de mangan(MnO2) in Fe(2+) si Mn(2+) devenind astfel nutrient pentru plante.
4. Stratul al patrulea sau substratul puternic anaerob. Aici are loc, in prezenta bacteriilor anaerobe, transformarea sulfatilor(SO4) in hidrogen sulfurat(H2S). Acesta este un gaz extrem de toxic si care in reactie cu fierul solubil ne da pirita(FeS2) un produs complet inutil pentru plante.
In acest substrat intalnim si bacterii de fermentatie, responsabile cu transformarea materiei organice in acid acetic, acizi grasi, alcooli, dioxid de carbon(CO2) si hidrogen gazos. Hidrogenul gazos, acidul acetic si dioxidul de carbon sunt folosite de metanobacterii pentru a produce metan(CH4).
Trebuie retinut faptul ca trebuie acordata o atentie deosebita alegerii substratului, datorita proceselor complexe care se petrec in interiorul acestuia.

Filtrul – Exista mai multe tipuri de filtre: interne, externe, wet&dry. Toate aceste filtre au avantaje si dezavantaje. In general, se prefera filtrele externe deoarece asigura cel mai bun echilibru intre cele trei tipuri de filtrare: mecanica, chimica si biologica.
1. Filtrarea mecanica - se face cu ajutorul buretilor,vatei de perlon, etc. care au rolul de a elimina impuritatile din apa
2. Filtrarea chimica - se face cu ajutorul carbunelui activ, rasinilor schimbatoare de ioni, etc. si are rolul de a elimina din apa substantele chimice daunatoare pestilor. Acest tip de filtrare se recomanda in cazul acvariilor sterile, nefiind indicat in casul celor plantate deoarece indeparteaza, pe langa substantele nedorite, si fertilizantii necesari plantelor.
3. Filtrarea biologica – are rolul de a transforma substantele toxice din apa aparute ca urmare a descompunerii hranei neconsumate de catre pesti, precum si a dejectiilor acestora. Se obtine prin dezvoltarea unor colonii de bacterii (nitrobacter si nitrosomonas) care desompun amoniacul in nitriti si nitrati, acesti din urma fiind nutrient pentru plante. Aceste bacterii, desi colonizeaza intreg acvariul, au nevoie de un support in filtru ca baza de dezvoltare. Acesta va fi ceramica biologica sau bio balls(acestea se folosesc mai mult in cazul filtrelor wet&dry).
Mediile filtrante dintr-un filtru nu vor fi inghesuite in acesta deoarece filtrarea biologica nu va da randamentul dorit.

Lumina – este un factor esential in mentinerea unui acvariu. Aceasta poate face un acvariu superb sau il poate distruge.Necesarul de lumina poate fi atins cu ajutorul becurilor cu incandescenta(aceasta metoda are multe dezavantaje si nu este recomandata), a tuburilor fluorescente(metoda cea mai comoda si raspandita in acvaristica), la lampilor compact fluorescente, a lampilor HID, etc. Pentru un bazin sanatos trebuiesc respectate cateva cerinte.
1. NU tineti lumina aprinsa mai mult de 10-11 ore pe zi cu pauza de minim 4 ore la pranz. Acest lucru se realizeaza cu o priza programabila digitala.
2. Lumina trebuie sa aiba o anumita calitate si sa obtii o anumita intensitate a radiatiei luminoase. Ar trebui sa folositi tuburi daylight cu temperatura de culoare intre 5000k si 6500k nu mai mult si cu un IRC(indice de redare a culorii) cat mai mare. Din experienta spun ca cele mai bune rezultate se obtin cu tuburi Osram Biolux 965 sau Lumilux 865 acestea fiind mai bune decat cele de la Philips. Ca o paranteza, tubul Aquarelle are un IRC de 70, adica cumplit de mic, o intensitate a radiatiei luminoase foarte mica in jurul a 1000 lumeni si o temperatura de culoare de 10000k. Tuburile 830, chiar daca nu sunt placute ochiului la vedere emit o radiatie luminoasa propice cresterii plantelor si nu algelor. Tuburile care le-am recomandat sunt cel mai bun compromis intre cresterea plantelor si placerea ochiului. Mai multe date despre lumina gasiti la:Click.
3. Exista regula watt/litru pe care eu o consider nepotrivita si de aceea folosesc regula lumen/litru. Pentru un bazin plantat este nevoie de 20-40 lm/l maxim 50lm/l pentru un bazin plantat la greu.
4. Tuburile nu se vor folosi mai mult de 8 luni si se vor inlocui treptat cu pauze de minim 2 saptamani/tub
Dau aici un exemplu ce ce se poate intampla daca se schimba tuburile aiurea.
Inlocuirea unui tub epuizat cu unul nou sau inlocuirea brusca a mai multor tuburi poate duce la aparitia algelor. De ce?
1. Lumina in plus stimuleaza cresterea plantelor care produc O2 in plus;
2. Datorita surplusului de O2, Fe2+ necesar plantelor se oxideaza in Fe3+ inutil plantelor aparand carenta de Fe;
3. Datorita cresterii rapide a plantelor, acestea consuma nutrientii din apa rezultand o carenta generala de nutrienti;
4. Microelementele si vitaminele se descompun datorita actiunii O2 rezultand o carenta de microelemente si vitamine;
5. CO2 din apa este consumat mult mai repede datorita cresterii plantelor rezultand o carenta de CO2;
6. Ca rezultat al acestor carente Ph creste de multe ori cam cu o unitate;
7. Datorita cresterii Ph, amoniul(NH4) din apa este convertit in amoniac(NH3), NH4 fiind un bun fertilizant in tip ce NH3 este extrem de toxic. Daca Ph creste si mai mult atunci exista un risc major si pentru pesti. Unele plante depoziteaza NH4 in frunze ca si nutrient de rezerva. NH4 transformandu-se in NH3 plantele se auto otravesc. Asa se explica ”topirea peste noapte” a unor plante (Criptocorine, Limnofila, Rotala, etc.);
8. Datorita O2 prezent in cantitati mari in apa se dezvlota un mediu oxidat pe care algele il doresc si in care prolifereaza, pe de alta parte plantele preferand un mediu mai putin oxidat pentru dezvoltare si nu se mai dezvolta. Datorita dezvoltarii algelor cantitatea de O2 din apa creste foarte mult intr-o perioada scurta de timp(200%-400%) lucru neagreat nici de pesti si nici de plante. Liantii naturali ai elementelor chimice(chelatori) sunt distrusi datorita valorilor mari ale O2 rezultand o apa”agresiva” iar microelementele si vitaminele esentiale sunt distruse. Plantele si pestii au din nou de suferit din cauza acestor lipsuri. Datorita conditiilor din apa propice algelor, plantele sunt ”invinse” in lupta pentru supravietuire de catre alge.
Cam asta este ceea ce se intampla cand se schimba lumina in mod drastic. De aceea, se recomanda ca inlocuirea tuburilor sa se faca gradual. Inca ceva, toate aceste efecte de care am vorbit se pot contracara extrem de usor prin cresterea suplimentara a aditiei de CO2.
Injectia de CO2 – Carbonul este elementul de baza al vietii, fara de care viata nu se poate dezvolta. In timpul fotosintezei plantelor, se prelucreaza carbonul gazos cu ajutorul clorofilei, luminii si a apei rezultand substanta organica din care sunt formate plantele. Acest produs ajunge in forma de solutie de polizaharide in locurile unde este folosit sau stocat.In punctele de crestere , prin combinare a acestora cu diverse saruri nutritive ia nastere substanta celulara din care se dezvolta planta. Din acest motiv folosirea aditiei de CO2 este obligatorie in bazinele plantate. In apa are loc un ciclu al carbonului destul de complicat, din derularea acestuia plantele reusind sa-si asigure in anumite proportii nevoia de carbon. Acidul carbonic este preferat de plante in acest proces deoarece implica cel mai redus consum de energie.
Odata cu scaderea cantitatii de CO2 din apa, si implicit cresterea pH-ului, asimilarea carbonului devine tot mai dificila, implicit cresterea plantelor este ingreunata. Exista mai multe metode de introducere a CO2 in apa, plecand de la “bomba cu drojdie” si terminand cu injectia de CO2. Metoda injectiei de CO2 s-a dovedit in timp a fi cea mai viabila ea dand randament maxim daca este dublata de folosirea unui ph controller.

Fertilizarea - cea mai buna solutie, in timp, s-a dovedit a fi cea propusa si folosita de firma Dupla, de altfel poarta si numele de metoda Dupla. Acest lucru presupune fertilizarea substratului, aditia de picaturi zilnice in apa pecum si fertilizarea apei nou introdusa in bazin prin schimbare. O solutie mai ieftina solutie este cea de la Jbl cu fertilizant de substrat(Jbl Florapol), picaturi zilnice(Jbl Ferropol 24) si fertilizarea apei nou introdusa in bazin prin schimbare(Jbl Ferropol). Aceasta este cea mai indicata solutie ieftina, cele mai bune cu adevarat fiind cele de la Dupla si Dennerle dar la un pret mai ridicat. In timp, datorita faptului ca substratul fertilizant este consumat de catre plante sau acestea, datorita necesitatilor consuma prematur substratul se impune refertilizarea acestuia. Acest lucru se poate face prin ingroparea in substrat de bile refertilizante, de ex. De la Dennerle, conuri fertilizante de la Aqua-medic, etc. Despre fertilizare gasiti mai multe la: Click . O solutie excelenta pentru fertilizarea bazinelor plantate este cea oferita de firma Dennerle. Indiferent de solutia adoptata sunt necesare teste(vom vorbi la capitolul rezervat lor) pentru monitorizarea conditiilor din apa.

Setarea – sau ciclarea cum mai este ea cunoscuta reprezinta procesul prin care se urmareste dezvoltarea filtrului biologic al acvariului. Mai este cunoscuta si sub numele de “ciclul azotului”. In general un ciclu al azotului dureaza intre 4 si 8 saptamani, uneori mai mult. Pestii elibereaza amoniac prin dejectii. Amoniacul este eliberat si atunci cand resturi de hrana excesiva si pesti morti sunt lasate sa se descompuna in acvariu. De aceea, este foarte important sa nu hraniti pestii in exces si sa mentineti un nivel ridicat de curatenie in acvariu. Amoniacul acumulat in bazin incepe ciclul azotului. Daca adaugati substante care il elimina nu faceti altceva decat sa intarziati ciclul azotului. Amoniacul exista in bazin in doua stari, in functie de ph. In cazul unui ph normal(neutru) sau scazut, amoniacul este ionizat, deci mai putin toxic. In cazul unui ph crescut amoniacul ionizat scade si creste cel neionizat. De asemenea, temperatura poate avea efect asupra toxicitatii amoniacului. Acesta este toxic pentru pesti atunci cand nivelul creste foarte mult si asta se intampla deoarece bacteriile numite nitrosomonas nu s-au dezvoltat inca. Ele sunt cele care descompun amoniacul in nitriti(NO2), substante care sunt mai putin toxice decat amoniacul.
Bacteriile nitrosomonas vor adera la orice suprafata, cum ar fi: substrat, in interiorul filtrului, pe buretele filtrului, etc. In primele 10-14 zile, se va remarca o reducere a nivelului de amoniac, iar nivelul de nitriti va incepe sa se mareasca.
Dupa aceea, nitritii vor fi descompusi de nitrobacterii in nitrati. Nitrobacteriile se vor depune pe acelasi tip de suprafete ca nitrosomonas. Nitrobacteriile vor produce nitrati prin descompunererea nitritilor. Nitritii pot fi periculosi pentru pesti daca se depaseste un anumit prag de siguranta, de regula >0,3mg/l. Cand se observa ca nivelul de nitriti se reduce, puteti sa va asteptati sa creasca nivelul de nitrati.
Intr-un acvariu nou, se poate observa o crestere usoara de amoniac si bineinteles de nitriti, atunci cand adaugati un numar important de pesti noi. Un acvariu „matur” nu ar trebui sa prezinte niveluri detectabile de amoniac sau nitriti. Daca aceste substante sunt prezente in acvariu, trebuie sa determinati cauzele aparitiei si sa rezolvati problema cat se poate de repede.
Nitratii(NO3) nu sunt atat de toxici ca precursorii lor. Majoritatea pestilor toleraza chiar si nivele ridicate de nitrati, daca aceasta crestere este lenta. Pestii care stau intr-un astfel de mediu nu vor trai foarte mult si nu-si vor atinge potentialul maxim. O alta problema cu nivelul ridicat al nitratilor apare atunci cand adaugam pesti noi. De obicei, poluantii din apa sunt mult prea numerosi pentru ca noii veniti sa se adapteze, si de aceea pestii se imbolnavesc sau mor. Nivelul ridicat de nitrati este raspunzator si pentru reducerea rezistentei la boala. Plantele folosesc nitratii din apa ca si hrana. Daca acestia sunt in cantitati excesive in apa, plantele vor stoca in interiorul lor nitratii. Acest lucru va duce la otravirea plantelor cu nitrati. Se va observa faptul ca acestea nu mai cresc si frunzele lor se distrug si in final planta va muri. Ca o regula generala, un nivel de nitrati sub 25-50 ppm nu va dauna pestilor sau nu va incetini cresterea lor.
In general, pentru majoritatea oamenilor, cea mai usoara metoda de reducere a nitratilor este de a schimba apa. Bacteriile nitrosomonas si nitrobacter sunt aerobe, ceea ce inseamna ca au nevoie de oxigen pentru a supravietui. Numarul lor poate fi afectat de lipsa oxigenului, ca de exemplu un substrat care este plin de reziduuri cauzatoare de pungi anaerobe(lipsite de oxigen) sau zonele din acvariu care nu primesc suficient oxigen din cauza circuitului deficitar al apei. Atat nitrosomonas cat si nitrobacter au nevoie de micro-elemente nutritive care nu se gasesc in osmoza inversa, apa distilata sau alte forme de apa purificata. Unele antibiotice cum ar fi eritromicina, ampicilina sau penicilina vor ucide si bacteriile benefice, iar altele precumkanamycina, nitrofurazon nu. Atunci cand tratati cu antibiotice apa din acvariu, verificati daca apare o crestere a poluarii. Depasirea pragului de siguranta la un anumit poluant depinde de toleranta si de specia pestilor pe care ii aveti. Incercati sa incepeti cu speciile mai robuste (rezistente) si mentineti nivelul de amoniac si nitriti la cel mai redus nivel pe care vi-l indica scala care vine odata cu kitul de testare. Intr-un acvariu nou nu trebuie indepartat tot amoniacul si nitritii intrucat bacteriile au nevoie de hrana pentru a supravietui. Atunci cand se observa cresterea rapida a acestor niveluri, se vor face schimbari partiale ale apei.
Acestea fiind spuse putem trece si la considerente de ordin practic.

La o saptamana de la setarea acvariului, timp necesar plantelor sa prinda radacini si apei sa elimine gazele dizolvate se pot pune primii pesti, preferabil din specii rezistente( corry este un bun exemplu) pentru inceperea ciclului azotului. Acesti pesti, in final, vor fi afectati si vor muri sau vor trai mai putin decat media. In cazul in care nu sunt pesti suficienti in bazin ciclul nu va porni, iar daca sunt prea multi vor muri din cauza cantitatii prea mari de amoniac. Numarul de pesti ce se recomanda a fi pusi in bazin depinde de marimea bazinului, a pestilor, a filtrului, etc. Personal am inceput ciclul azotului la un bazin de 200l cu 6 corry.
Dupa adaugarea pestilor, la 3 zile se testeaza amoniacul si se continua pana incepe sa scada ajungand la zero. De asemenea, in cazul in care se observa ca pestii respira rapid, inoata dezordonat si la suprafata, se vor lua totusi masuri de scaderea amoniacului, prin schimburi de apa. Nitritii se vor testa la o saptamana de la introducerea pestilor. Ca si amoniacul, nitritii pot fi toxici pentru animale chiar si la valori scazute. Fara prezenta nitritilor ciclul nu poate fi complet. Nitritii vor creste pana la valoarea de 15 ppm(15mg/l), cea mai critica perioada si in jurul zilei 25 nivelul trebuie sa inceapa sa scada, altfel este posibil sa dureze inca 10 zile. Vor scadea sub 2,3 ppm(mg/l) in ziua 30 apoi vor fi 0. In momentul in care nitritii scad, prin transformare, dau nastere la nitrobacter, ultima bacterie nitrificatoare. Nitratii vor incepe sa creasca si acesta este un semn ca bacteriile benefice incep sa se stabilizeze. Dupa circa doua saptamani se vor testa nitratii si vor fi mentinuti in limite normale prin schimburi de apa. La un moment dat nitratii vor scadea, acesta fiind un semn ca bacteriile nitrificatoare s-au dezvoltat, iar filtrul biologic este complet functional. In momentul cand ajung la valori normale se mai pot introduce alti pesti, tot in numar limitat. De asemenea si Ph ul creste in timpul acestui proces, dupa care va reveni la valorile initiale. Daca se vor introduce prea multi pesti ciclul azotului va fi repornit. Un semn al depasirii capacitatii de filtrare biologica este aparitia in apa a amoniacului. Saptamanal se pot introduce cativa pesti pana se va atinge numarul dorit de pesti in acvariu. Recomand schimburi mai dese si in cantitate mai mica, aproximativ 25-50% din volumul bazinului, in cazul in care se schimba mai multa apa poate aparea socul de ph.
Ciclul azotului se poate porni cu orice materie organica aflata in apa. De exemplu, se poate lua un burete ‘’murdar’’ din filtrul altui acvariu matur, se poate folosi apa dintr-un bazin ciclat sau chiar se poate incepe prin introducerea deliberata in apa de amoniac. Totusi aceasta practica se recomanda acvaristilor avansati.
O alta metoda, este cea a setarii la ”intuneric”. Presupune, ” montarea, substratului cu tot ce tine de acesta, fertilizanti, incalzitor de substrat, a filtrului si umplerea bazinului cu apa. Zilnic se ava adauga putina manacare pana se va declansa ciclul azotului. Se va proceda ca si mai sus, iar la incheierea perioadei de setare(4-8 saptamani) se va planta si popula dupa dorinta. Are avantajul ca va scapa de algele de inceput, nu mai chinuiti pestii, dar, marele dezavantaj, este acela ca trebuie sa stati o luna cu acvariul in bezna, cam neplacut pentru un incepator. Acum, in functie de rabdarea fiecaruia, puteti alege metodele dorite.

Ce nu trebuie sa faceti :
1. NU adaugati alti pesti, asteptati incheierea ciclului azotului:
2. NU schimbati mediile filtrante deoarece sunt suport pentru bacteriile benefice:
3. NU deranjati coloniile de bacterii pana nu se stabilzeaza;
4. NU hraniti pestii in exces;
5. NU incercati sa modificati ph-ul deoarece bacteriile nitrificatoare pot fi afectate de acest lucru; in timpul ciclului azotului este normala cresterea ph, acesta revenind la valori normale odata cu incheierea ciclului.

Testele – Sunt obligatorii pentru a monitoriza starea acvariului.Aveti nevoie de teste pentru Ph, Kh, Gh, Fe,PO4, NH3, NO2, NO3, O2, Cu si CO2 daca nu folositi ph controllerul, desi este foarte indicat. In urma acestor testari periodice exista posibiliatea ca fertilizantii pe care ii introduceti in bazin sa nu fie suficienti si sa aveti nevoie sa introduceti suplimentar Fe. Acest lucru il faceti cu ajutorul pastilelor Sera Florenette sau Ferotabs de la Jbl, precum si marirea cantitatii de Jbl Ferropol prin adaugare zilnica suplimentar in apa acvariului, pe langa Jbl Ferropol 24. De asemenea, verificati nivelul de azot(N) cu testul de nitrati(NO3), nivelul de fosfati(P). Daca acestia nu sunt in parametri se va mai adauga un fertilzant zilnic pe baza de NPK. Atentie, sa nu depasiti doza recomandata ca va veti umple de alge.

Surface skimmerul – este un echipament care indeparteaza biofilmul,acea pelicula de grasime cu aspect neplacut de la suprafata apei si imbunatateste schimbul de gaze dintre apa si aer(in principal O2).

Incalzitoare - plantele desi suporta pe perioade scurte si temperaturi de 30°C sau mai mult, in general prefera o temperatura de 24°C-25°C maxim 26°C. Pentru acest lucru este necesar ca in anotimpul rece sa folositi un incalzitor( cele mai bune, datorita acuratetii, fiind cele cu control digital sau incalzitoarele externe), iar in sezonul cald sa folositi un chiller pentru racirea apei din acvariu. Solutia cu fanuri de calculator, pe langa faptu ca este inestetica este si mult mai putin eficienta. In zilele noastre au aparut chillere care au modul dublu(racire si incalzire) precum si sterilizator UV. Pentru a contracara efectul de “picioare reci” ale plantelor si a evita colmatarea substratului, precum si pentru asigurarea convectiei termice se foloseste incalzitorul de substrat, bineinteles cu un controller de temperatura. In general, substratul are o temperatura cu circa 2° grade C mai mica decat apa bazinului. Scopul incalzitorului de substrat este de a creste temperatura cu 2° grade C peste cea a apei, in acest mod realizandu-se prin convectie termica o mai buna fertilizare, mai uniforma si se impiedica aparitia gazelor in substrat, toate acestea ducand la o viata mai lunga a bazinului. Recunosc ca aceasta descriere a incalzitorului de substrat, precum si a beneficiilor pe care la aduce este este mai mult decat minimala. Pentru informatii suplimentare consultati siteurile Dennerle si Dupla.

Controllerele – sunt instrumente electronice care, dupa cum le spune si numele, monitorizeaza si intervin acolo unde este cazul. Aici putem mentiona ph controllerul care gestioneaza aditia de CO2 in bazin prin mentinerea Ph-ului la nivelul dorit, controllerul de temperatura ce poate gestiona incalzitorul de substrat sau chillerul, light controllerul ce controleaza aprinderea si stingerea secventiala a luminilor in acvariu( poate fi inlocuit la nevoie printr-o priza programabila digital). De asemenea, exista si posibilitatea cuplarii acvariului la controllere ce introduc fertilizanti in bazin.

Sterilizatorul UV - are rolul de a distruge microorganismele nedorite in bazin, precum si sporii de alge. In cazul bazinelor care folosesc sterilizatoare UV s-a constatat scaderea ratei de imbolnaviri ale pestilor si diminuarea algelor. Ca un efect al folosirii acestuia se va obtine o apa mai clara.
Contrar opiniei unor acvaristi sterilizatorul UV nu distruge bacteriile benefice deoarece coloniile de bacterii adera la suprafete precum un lipici.

Apa – pentru un bazin echilibrat si sanatos este necesar sa monitorizati si modificati, daca este cazul, parametrii apei. In principal se vor monitoriza Ph, Kh, Gh, NH3, NO2, NO3 si O2. Acesti parametri vor fi monitorizati indiferent de tipul bazinului, plantat sau steril. Ph, Kh si Gh pot diferi in functie de speciile de pesti dorite. Pentru ceilalti parametri se recomanda urmatoarele valori:
NH3=0;
NO2=0 – 0,1 mg/l;
NO3=0 – 20 mg/l;
O2=3-6 mg/l.
In cazul bazinelor plantate se va tine cont, suplimentar si de alti parametri:
NO3=10 – 30 mg/l;
Fe=0,03 – 0,2 mg/l;
CO2=20 – 30 mg/l – daca nu exista un Ph controller;
PO4=0,02 – 0,5 mg/l
Cu< 0,03 mg/l – ATENTIE – in cantitati mai mari devine o otrava puternica;
Ph=6.5-7.5
Kh=2-10
Gh=2-14
Kh- Reprezinta duritatea carbonatilor si se mai numeste duritatea temporara. Se poate creste prin adaugarea a ½ lingurita de bicarbonat de sodiu(NaHCO3) la 100 de litri de apa. In acest caz Kh va creste cu 1°, iar Gh nu se va modifica. Exista si in comert produse dedicate care sa va ajute la acest lucru dar sunt mult mai scumpe. Scaderea Kh se face simplu, prin aditie de CO2.
Gh – Se mai numeste si duritatea generala si se refera la concentratia de ioni de calciu si magneziu dizolvati. Gh se creste relativ usor prin adaugarea de roci si pietris calcaros, prin adaugare de carbonat de calciu(CaCO3) – ½ lingurita la 100l va creste Gh cu 1°. Atentie CaCO3 va creste atat Gh cat si Kh. Daca cresterea Gh este usoara nu acelasi lucru se poate spune despre scaderea acestuia. Acest lucru se poate face cu ajutorul unei instalatii de osmoza inversa. Gh se mai poate scadea si prin adaugarea de apa distilata dar acest lucru este mai costisitor pe termen lung.
Cand ne referim la apa ca fiind dura sau moale ne referim la valoarea Gh. In functie de aceasta avem:
0-4 dH – apa foarte moale;4-8 dH – apa moale;
8- 18dH – apa cu duritate medie;
12-18 – apa cu duritate mare;
18-30dH – apa dura;
peste 30dH – apa foarte dura, se mai numeste si roca lichida.
Pentru a usura discutia am folosit ca unitate de masura gradele germane, de altfel cele mai folosite in acvaristica.

Osmoza inversa – in unele cazuri necesitatile plantelor si pestilor nu se potrivesc cu ceea ce ofera apa din zona respectiva si este necesara modificarea parametrilor apei. Prin osmozare se indepatrteaza toate substantele din apa aceasta ramanand pura. O apa cu o asemenea puritate nu este benefica acvariului si de aceea se foloseste in amestec cu apa de la retea sau se prepara conform nevoilor.

Selectia pestilor – inainte de a achizitiona pestii, asigurati-va ca le puteti indeplini necesitatile, iar acestea concorda cu cele ale plantelor dorite. De asemenea, verificati compatibiliatea intre specii. Acest tabel ar putea sa va fie de folos: Click . Un bazin chiar si stabilizat nu poate contine un numar nelimitat de pesti. Numarul maxim de pesti pe care ii poate gazdui un acvariu se poate calcula in functie de lungimea pe care o au pestii respectivi la maturitate. In general se practica regula: 1cm de peste la 1 litru de apa. Personal prefer alta regula in care calculul se face in felul urmator:
1. Pesti pana la 5 cm – 1,5 litri de apa/cm de lungime (ex.: un neon de 4 cm are nevoie de 1,5×4=6 litri);
2. Pesti de 5 – 9 cm – 2 litri de apa/cm de lungime (ex.: un xipho de 6 cm are nevoie de 2×6=12 litri);
3. Pesti de 9 – 13 cm – 3 litri de apa/cm de lungime (ex.: un ancistrus de 10 cm are nevoie de 3×10=30 de litri);
4. Pesti peste 14 cm – 4 litri de apa/cm de lungime (ex.: un astronotus de 35 cm are nevoie de 4×35=140 de litri).

Intretinerea – Ca orice incinta inchisa conditiile dintr-un acvariu tind sa se deterioreze mai devreme sau mai tarziu. Din acest motiv este nevoie de o intretinere constanta a acestuia. Controlul parametrilor apei este de foarte mare importanta deoarece ne ajuta sa nu scapam din mana controlul bazinului. Acesti parametric trebuie testate, cel putin saptamanal. Aceste teste sunt cele de la sectiunea “Apa” si in plus trebuie monitorizata si temperatura. De asemenea, se va monitoriza vizual si starea de sanatate a pestilor, eventuale decolorari, umflaturi, rani, etc. Un excelent dictionar al bolilor gasiti la: http://www.jbl.de/factmanager/index.php?lang=en. Se va observa si modul de respitatie al pestilor, o respiratie rapida sau prea lenta pot fi semne de aparitie a problemelor. Modul de inot al pestilor poate semnala potentiale probleme. Hranirea pestilor se va face cu atentie si in cantitati mici. Este de preferat sa hraniti pestii de mai multe ori pe zi si putin, decat rar si sa le dati multa mancare. Toata mancarea neconsumata va ajunge pe fundul bazinului si va strica calitatea apei.
Apa va fi schimbata saptamanal sau cel putin bilunar in proportie de 25%-50%. Apa nou introdusa va fi tinuta in prealabil la declorinat cel putin 48 ore. In situatia unde exista informatii ca in apa de la retea s-a introdus sulfat de aluminiu [Al2(SO4)3 se foloseste pentru coagularea suspensiilor si in reactie cu apa da hidroxid de aluminiu si acid sulfuric], aceasta va fi tratata cu solutii gen Aquasafe pentru neutralizare. Dezavantajul folosirii solutiilor gen Aquasafe este acela ca, pe langa metalele grele pe care le leaga, neutralizeaza si mare parte din mineralele necesare plantelor si pestilor. Apa se va inlocui prin sifonarea substratului. Algele se vor indeparta de pe geamuri si decoruri daca exista. Filtrul se va spala cu foarte mare atentie indicat fiind sa o faceti bilunar. Pentru acest lucru se va folosi apa scoasa din acvariu prin sifonare, iar mediile vor fi clatite prin aceasta. Chiar daca spalati mediile mai viguros coloniile de bacterii nu vor fi distruse. Pentru spalarea mediilor NU se va folosi apa de la robinet. Nu uitati ca mediile din filtru sunt suport pentru bacteriile ce formeaza filtrul biologic. Prin distrugerea acestora veti reporni ciclul azotului si va veti bucura din nou de placerile pe care vi le ofera acesta.

Incheiere – sunt convins ca nu s-a spus totul despre setarea si intretinerea unui bazin de apa dulce, dar sper ca acest articol sa va ajute sa depasiti eventualele probleme ce ar putea sa apara pe parcurs. Desi poate parea complicata, si este, setarea si intretinerea unui acvariu se poate face simplu daca respectati cele de mai sus. In cadrul acestui articol am folosit un pasaj din articolul “Plante de acvariu. Combatere alge.” scris de colegul @ harry-ab.

Sursa:   http://forum.acvarist.ro/showthread.php?5651-Setarea-si-intretinerea-unui-bazin-de-apa-dulce

Leave a Reply

  

  

  

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>